Întreaga literatură ocultă și magică din Europa se adapă de patru sute de ani din lucrarea lui Cornelius Agrippa despre lucrurile ascunse și anume Filosofia Ocultă, iar noi vom căuta semnificațiile hexagramei tot în aceasta. În capitolul 9 al lucrării sale, Agrippa tratează pe larg despre numărul 6 și scara sa. Agrippa este profund interest de ceea ce înseamnă figurile geometrice și continuă în buna tradiție pitagoreică a misticii numerelor. Acesta ne spune că numărul șase este numărul perfecțiunii, care întruchipează armonia, și niciun număr de la unu până la zece nu îl întrece. Acesta este suma primelor trei numere, unu, doi și trei, reprezentând armonia dintre acestea și proporția perfectă, motiv pentru care pitagoreicii l-ar fi aplicat generării și căsătoriei, fiind numit Măsura Lumii.
Făcând referire la Geneză, Agrippa ne aduce aminte că Dumnezeu a creat lumea în șase zile, iar în cea de-a șasea zi Dumnezeu și-a terminat opera, a contemplat-o și a văzut că era bună. Cele două triunghiuri sunt astfel simbolurile cerului și pământului, lucrurilor văzute și nevăzute, plăsmuite de Dumnezeu deopotrivă în cele șase zile ale Creației. Șase este deasemenea numit numărul Omului, deoarece în cea de-a șasea zi este creat omul, dar și numărul Mântuirii, deoarece Christos a suferit pentru omenire în cea de-a șasea zi. Agrippa continuă cu explicațiile sale și expune relevanța celor șase zile orânduite pentru muncă, șase zile în care poporul lui Moise putea aduna mana, șase ani în care pământul poate fi semănat, cele șase aripi ale heruvimilor și cele șase zile în care Dumnezeu a conversat cu Moise pe muntele Sinai acoperit cu un nor.
În scara numărului șase, Agrippa încadrează, între altele, cele șase ordine îngerești care nu sunt trimise inferiorilor (serafimii, heruvimii, tronurile, dominațiile, puterile și virtuțile), cele șase planete sau stele care rătăcesc, fără a număra Soarele (Saturn, Jupiter, Marte, Venus, Mercur și Luna), cele șase grade ale omului (intelect, memorie, simț, mișcare, viață și esență) și cei șase demoni sau autori ai tuturor calamităților (Acteus, Megalesius, Ormenus, Lycus, Nicon și Mimon.
În vremurile modern s-a răspândit credința conform căreia hexagrama era încă din Evul Mediu simbolul alchemic al celor patru elemente unite. Focul este reprezentat ca un triunghi cu vârful în sus, apa ca un triunghi cu vârful în jos, aerul ca un triunghi cu vârful în sus tăiat de o linie orizontală iar pământul ca un triunghi cu vârful în jos tăiat în mod similar.
Adevărul este ceva mai diferit, aceste simboluri nefiind atestate împreună nicăieri înainte de perioada modernă. Se prea poate ca ele să fi fost derivate din hexagramă, dar în niciun caz hexagrama să fi derivate din ele. Aceasta nu putea fi decât figura care desemnează armonia contrariilor, întotdeauna în perechi, sau forțele creatoare în număr de șase, dar niciodată cele patru elemente.
Credința conform căreia hexagrama era Scutul lui David sau Sigiliul lui Solomon a continuat și în Europa, preluată de la arabi pe filiera magiei practicate în Spania. Înafara tuturor asociațiilor filosofice expuse de Agrippa, hexagrama este un semn magic întâlnit foarte des pe talismane, pentacle și în cărțile de magie în timpul Evului Mediu.
Medicul și alchimistul elvețian Phillipus Teophrastus, cunoscut mai bine sub pseudonimul de Paracelsus, scrie în tratatul său despre fiosfia ocultă că majoritatea semnelor și simbolurilor cu care magicienii și vrăjitorii își umplu cărțile sunt nimic mai mult decât semne mincinoase și imaginate sau inspirate de diavol, însă admite că două semne în particular au într-adevăr o putere deosebită prin virtutea cu care Dumnezeu le-a înzestrat, și anume pentagrama și hexagrama. Acesta consideră că pentagrama întrece în putere și importanță hexagrama, și spune:
”Acum, că am ajuns la acestea, vom spune ce cuvinte sau simboluri sunt drepte și adevărate, vom stabili și vom dezvălui numai două în primul rând, deși pot fi găsite multe altele, acestea fiind prețuite în chip deosebit, înaintea tuturor celorlalte simboluri, pentacluri și sigilii. Să fim atenți la descrierea lor, care sună astfel: două figure triunghiulare, tăindu-se una pe cealaltă cu o cruce, sunt în așa fel pictate sau gravate, încât se include și se impart în șapte spații interioare și creează șase colțuri în exterior, în care sunt scrise șase litere minunate ale marelui Nume al lui Dumnezeu, și anume Adonay, potrivit adevăratei lor ordini. ”
Paracelsus continuă cu elogiul hexagramei și pentagramei spunând că negromanții (vrăjitorii) evrei și chaldeeni au obținut multe prin intermediul lor și că au o putere atât de mare încât numai ele singure ar fi de ajuns pentru a obține orice efect magic dorit. Particulară este folosirea numelui divin: doar scris cu litere latine numele Adonay are șase caractere, în ebraică având doar patru. Adonay este substitutul marelui nume divin de nepronunțat, care înseamnă Domnul sau Domnul meu. De la traducerea textului lui Paracelsus, hexagrama cu cele șase litere ale acestui nume în colțuri a început să apară mult mai des în tratatele de magie, devenind un pentaclu foarte popular, cu sau fără alte semne magice adăugate. Deseori hexagrama, la fel ca și pentagrama, forma doar scheletul grafic al figurilor magice, însemnătate deosebită având maidegrabă celelalte simboluri și cuvinte cu care erau – și la propriu, și la figurat – umplute.
Unul dintre cele mai interesante semne de acest fel apare în majoritatea cărților practice de magie, fiind o medalie din pergament scrisă la o anumită oră în condiții extreme de puritate, menită să supună spiritele și să asigure protecția vrăjitorului.
Aceasta conține o hexagramă încadrată într-un cerc, iar la capătul fiecărei linii (adică în vârful fiecărui triunghi) este plasată o cruce. O a șaptea cruce este plasată în centru, alături de misterioasa inscripție Xpus, cu o linie deasupra. În exterior se pot distinge literele V, H și L în stânga și dreapta, și literele A, G, L și A de jur împrejur. Curată vrăjitorie, veți spune! Răbdare. Toate au o explicație logică și nu trebuie decât să urmăm simbolismul pentru a vedea ce reprezintă de fapt acest talisman misterios. Deși nu știm cu siguranță semnificația literelor V, H și L, putem să presupunem că sunt o corupere a literelor grecești A(lpha) și O(mega). Cuvântul AGLA este o parolă cabalistică binecunoscută, fiind acronimul expresiei ebraice ”Ata Gibur Leolam Adonay” adică ”Ești puternic în vecii vecilor, Doamne.” Cea mai misterioasă este inscripția de lângă crucea din mijloc, însă dacă știm să citim un text latin abreviat, vom ști și ce înseamnă acel Xpus. Scribii deseori foloseau abrevieri pentru a scrie mai repede, adăugând linii deasupra cuvintelor scurtate. Xpistous este cuvântul abreviat aici, simpla scriere în limba greacă a numelui Christos. Avem deci o hexagramă, șapte cruci, un nume al lui Dumnezeu și sigla lui Christos. Halal semn vrăjitoresc, dacă stăm bine să ne gândim...
N.B. Titlul este menit să ofere un reper cronologic relativ, unui public nespecializat în istorie și nu trebuie luat în sensul strict al termenului de Ev Mediu.
Ilustrație elemente:
Ilustrație hexagramă Xpus:
Multumim penrtu articol.Personal nu siam asa multe despre numarul 6...
RăspundețiȘtergereStaim ca cele dou simboluri(penta,respcetiv hexagrama)erau asociate cumva cu magia,si ca erau folosite pertu protectie sau asa ceva(pe langa altele).Depinde de fiecare ce crede si daca crede,eu sunt mai sceptic de felul meu si de obicei trebuie sa vad ceva cu ochii mei ca sa ma incred ca exista,la fel e si cu "magia"(dar asta nu inseamna ca nu cred ca exista,poate exista si chiar as vrea sa dau peste ea,figurat vorbind),Bun articol!La mau multe!